[caption id="attachment_10347" align="aligncenter" width="490"]
Deputatul Ion Stan[/caption]Ce a aflat deputatul Ion Stan din rechizitoriul pe care il-a întocmit procuroarea Claudia Roşu, soţia la fel de celebrului în făcutul dosarelor Doru Ţuluş?
Mai întâi şi mai întâi, că mijloacele de probă din dosarul cauzei sunt doar procese-verbale de redare în forma scrisa a interceptărilor. Acestea nu pot fi însă probe decât în dictatură.
Or, în cazul deputatului de Dâmboviţa, înregistrările stau la baza rechizitoriului, ceea ce legal nu poate fi admis. Mult mai rău şi mult mai grăitor pentru un mod de a gândi şi de a acţiona în Parchet şi la DNA este altceva. Procurorul Claudia Roşu îşi întemeiază rechizitoriul pe interceptari ilegale. Astfel, la pagina 57 din rechizitoriu, în secţiunea Autorizaţii de interceptări şi înregistrări audio-video, se menţionează:
“Prin ordonanta din 26.11.2012 s-a dispus interceptarea si inregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor si comunicarilor telefonice si a celor purtate in mediul ambiental de catre DIMA NICUSOR SORIN si STAN ION, fiind emisa in acest sens autorizatia 25/2012.
Prin încheierea din 29.11.2012, emisa in dosarul nr. 23/2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie a conformat ordonanta provizorie emisa de propcuror si a dispus autorizarea in continuare a interceptatrilor si inregistrarilor audio – video, fiind emise in acest sens autorizatiile nr. 696, 697, 698 si 699 din 29.11.2012, prelungite prin incheierea nr.85/21.11.2012, pana la 10.12.2012” (n.n. observăm că autorizaţiile au fost prelungite cu 8 zile înainte de a fi emise!).
Surpriză totală, însă, toate interceptarile şi înregistrările audio-video care au condus la inculparea deputatului Ion Stan au fost efectuate, conform datelor din paginile 5, 10, 14, 16, 26 şi 31 ale rechizitoriului, cu 30, 18, 16, 14, 6 şi 4 zile înainte de a fi autorizate! Cu alte cuvinte, înregistrări ilegale, fără valoare probatorie.
Potrivit legii, interceptarea comunicaţiilor fără autorizare se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când procurorul va fi pus în faţa evidenţelor, va căuta să invoce scuza:“Eroare materială”. Da, dar eroarea cu privire la datare, când data este condiţia esenţială de legalitate şi valabilitate a unui act, loveşte actul respectiv de nulitate absolută.
Să zicem că este vorba de un mic truc de procurori. Şi totuşi, cum poate fi prezentă, într-un act oficial de trimitere în judecată, o eroare materială repetată de trei ori?!
Admiţând, prin absurd, posibilitatea acestor incredibile erori, nu ar trebui să ne îndoim şi de adevărurile fondului din rechizitoriu? Şi de buna credinţă a procurorului de caz?
Proba cu martori nu susţine nici o constatare a vreunei fapte incriminate
Declaraţiile a trei martori, reţinute ca relevante pentru acuzarea deputatului, nu au valoare de probe directe şi nu furnizează elemente privind săvârşirea vreunei fapte de către inculpat. Ele au la bază doar zvonuri publice şi supoziţii.
Astfel, martorul N.C., manipulant la un depozit al unei societăţi comerciale, “si-a amintit ca în perioada respectivă se vorbea despre faptul ca acele galeţi trebuiau sa ajungă la partid”.
Din declaraţia de martor a lui M.M., procurorul reţine: “Singurul element relevat (…) este acela ca a afirmat ca il cunoaste si pe DIMA SORIN, care mergea la biroul inculpatului STAN ION,fiind cunoscut din zvonul public ca «omul de incredere al inculpatului»“.
Aşadar, libertatea şi demnitatea, valori supreme ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, garantate de primul articol al Constituţiei României, se tranşează de magistratul procuror Claudia Roşu la nivelul zvonului public.
În fine, martorul A.C., fost angajat al denunţătorului, “(…) a si vazut aceste obiecte la sediul partidului din Targovişte, în timp ce trecea prin zonă” (sic!).
Interpretări cu rol de înfundări
Inculpatulnu a negat că au fost cumpărate găleţi, sens în care a şi prezentat rapoartele de venituri şi cheltuieli electorale, acestea relevând achiziţionarea a 7.300 de găleţi.
Procurorul Claudia Roşu concluzionează: “(…) se constata ca numarul produselor achizitionate este infim raportat la populatia judetului Dambovita in perioada de referinta, respectiv de 540.000 de locuitori”. Aşadar, ce să înţelegem, că inculpatul s-ar face vinovat de discriminarea a 532.700 de dâmboviţeni, de la prunci până la moşnegi cu barba sură!?
Deputatul Ion Stan a fost reţinut şi lipsit ilegal de libertate
La data de 22 noiembrie 2012, dupa ce DNA a finanţat campania electorală a candidatului Ion Stan cu 45.000 lei, fără să fie posibilă realizarea flagrantului pe care regizorii înscenării l-au pregătit, denunţătorul l-a aşteptat pe Stan în faţa sediului filialei partidului, pregătit cu replici explicite care să releve audio şi video predarea a 15.000 lei, iar echipa operativă de flagrant să intervină spectaculos şi televizat.
Deputatul Ion Stan l-a invitat pe donator în sediul de campanie. Acesta s-a eschivat, moment în care deputatul a fost ameninţat cu încătuşarea, împachetat, îmbarcat şi depus la DNA, cu regia mediatică pregătită.
Este adevărat, deputatul Ion Stan nu a formulat obiecţii asupra procedurii, dar în drept, în cazul său i-a fost violată imunitatea parlamentară, a fost reţinut şi lipsit de libertate în mod ilegal.
Transcrierea înregistrărilor este “editată, nefiind susţinută de originalul acestora, ci de duplicate
Potrivit opiniei experţilor, duplicatele nu pot fi supuse expertizelor care să ateste autenticitatea redărilor / transcriptelor.
Procurorul califică, ceea ce este o inadmisibilă imixtiune, faptele şi actele politice ale deputatului, aflate sub protecţia constituţională a imunităţii parlamentare
Rechizitoriul suscită numeroase alte observaţii şi comentarii. Reţinem doar neîndeplinirea obligaţiei procesuale a procurorului de a căuta şi administra, cu aceeaşi parcimonie, şi toate problele şi circumstanţele care servesc apărării inculpatului.
Dimpotrivă, deşi la dosar se află sinteza activităţii parlamentare, deputatul Ion Stan nu este un reprezentat al poporului, ci, dimpotrivă, cităm:“(…) din pozitia sa de deputat in Parlamentul Romaniei s-a transformat intr-un exponent extrem de vocal- din pacate nu si singurul-, al indivizilor care nu accepta auoritatea statului, in special a acelei componentre care se manifesta in sensul apararii ordinii de drept” (încheiat citatul).
Un lucru de maximă importanţă nu lămureşte rechizitoriul întocmit de procurorul Claudia Roşu. Este vorba despre cauza penală în care era cercetat martorul Sorin Dima, învinuit în mai multe dosare. Cine a dispus utilizarea unui cercetat penal într-o înscenare cu caracter infracţional, cine a coordonat operaţiunea şi care a fost baza negocierii? Dar, mai ales, în ce scop omul de afaceri cercetat de Parchet a fost transformat într-un actor mediocru dintr-o piesă penală regizată de procurori şi de colaboratorii apropiaţi ai acestora din serviciile secrete române?
cotidianul.ro
