Cinci copii împart o pâine și trei cartofi fierți, în fiecare zi

Ei locuiesc împreună cu părinţii, bunica şi străbunica într-o singură cameră.Liliana Graţianu are 24 de ani, iar iubitul ei, Paul Ion, are 28. Se cunosc de când erau adolescenţi şi, chiar dacă nu şi-au oficializat cu acte relaţia, cei doi au acum o familie numeroasă, cu cinci copii. Cel mai mic dintre fraţi are doi ani şi, din păcate, este foarte bolnav. În lipsa banilor, părinţii nu l-au putut duce la doctor pentru a fi diagnosticat corespunzător

Noul an a început cu o nouă dramă. Voluntarii proiectului „O şansă copiilor de la ţară” au descoperit, în satul Brezoaia, judeţul Dâmboviţa, încă o familie bătută de soartă, în care supravieţuirea este singurul lor scop.

Într-o cameră dărăpănată, mică şi plină de igrasie, locuiesc cinci copii mici, părinţii lor, dar şi bunica şi străbunica lor. Nouă persoane sunt înghesuite pe un spaţiu de opt metri pătraţi, iar în acea odaie se află şi plita pe care se găteşte. Asta le mai dă caldură, aşa că sunt mulţumiţi că fac economie la lemne. Stau, însă, îmbrăcaţi ca afară, fiindcă frigul pătrunde şi pe la geamuri şi pe la uşă. Mama spune că sunt credincioşi şi că n-au putut renunţa la niciun copil pe care li l-a trimis Domnul.

 

Cel mai mic dintre copii, Georgian, are doi anişori. E un copil bolnăvicios şi deseori face febră mare, are convulsii şi leşină. L-au dus la dispensarul din sat, dar ei spun că doctorul nu a putut să-i pună un diagnostic exact şi că răspunsul problemelor se găseşte la spitalele din Bucureşti. Părinţii nu au avut bani pentru drum şi copilul nu are încă un tratament.

 

Singurul lucru pe care îl fac părinţii este să-l înfăşoare în cearceafuri cu oţet pentru a-i scădea febra. Georgian, când se simte bine, merge la grădiniţă, iar acolo mănîncă o masă caldă. Dacă stă acasă, trebuie să împartă o pâine şi trei cartofi fierţi cu ceilalţi patru copii: Mario (4 ani), Cristina (7 ani), Valentina (8 ani) şi Adriana (9 ani). N-au curent electric, iar cei mari, dacă n-au apucat săşi facă lecţiile cât e ziuă, stau ghemuiţi în pat şi scriu lângă lumânarea de pe un suport de lemn

 

Singurele venituri stabile ale familiei Ion sunt alocaţiile copiilor. În total, 210 lei. Toţi merg la grădiniţă şi la şcoală, acestea fiind mai mult o sursă de mâncare pentru ei, decât una de educare. Ştiu că orice zi pierdută la şcoală înseamnă şi o masă în minus, chiar dacă aceasta este doar un amărât corn cu lapte.

 

Liliana şi Paul aleargă cât e ziua de lungă prin sat, căutând de muncă prin curţile oamenilor. Cu cei câţiva lei căpătaţi la „cărat cu cârca”, săpat grădina sau altele, ei nu-şi permit decât maximum două pâini şi câţiva cartofi. Dacă primesc totuşi nişte legume de la cei miloşi, banii sunt puşi de-o parte pentru lemne şi medicamente.

 

Îl vom duce pe Georgian la doctor

 

Cel mai mic dintre copiii familiei Ion e şi cel mai liniştit. La doi anişori, speriat probabil de boală, Georgian nu prea participă la jocurile frăţiorilor lui. Feţişoara lui nu prea zâmbeşte, nici chiar atunci când primeşte jucării şi dulciuri. Surioara mai mare îi întinde o bomboană, iar copilul spune primele cuvinte: „Bobo!”.

 

Băieţelul se chinuie cu convulsiile, iar părinţii spun că nu au prea mare ajutor. Medicul de familie i/a trimis la Bucureşti, dar ei n-au bani pentru transport. Nu le-a spus nimeni că mama şi copilul pot fi duşi cu Salvarea. Echipa campaniei va încerca să-i ajute cu nişte bani şi să găsească un medic care să examineze copilul pentru un diagnostic adecvat.